| Cosmina Goagea on Fri, 8 Feb 2002 12:33:03 +0100 (CET) |
[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]
| [Nettime-ro] revista arhitectura |
Revista „Arhitectura”
„Arhitectura” este revista Uniunii Arhitecţilor din România şi a fost fondată în 1906 de G. Sterian. A alternat perioadele de apariţie regulată cu întreruperi de mai mulţi ani şi a exprimat atitudini culturale foarte diferite. S-a vrut întotdeauna, chiar în perioadele cele mai sinistre ale istoriei, nu numai o revistă despre arhitectură, ci în primul rând o revistă a breslei arhitecţilor. Începând cu numărul 1 / 2000 apare într-o formulă nouă.
În perioada interbelică, revista a avut o atitudine mai degrabă conservatoare, atacând modernismul de pe poziţiile unui stil neoromânesc promovat cu tenacitate. În epoca stalinistă nu mai putea fi vorba de polemici, ci doar de exprimarea adeziunii necondiţionate la canoanele realismului socialist, sau de refugiul în probleme şi programe „tehnice”, şi de restaurare. Anii '60 şi '70 au reprezentat, în contextul relativei liberalizări, perioada de glorie a revistei, exprimând efortul general de (re)racordare a practicii şi teoriei de arhitectură la ceea ce se întâmpla în restul lumii. Delirul din ce în ce mai prezent a determinat intrarea revistei într-o fază de supravieţuire (ca şi în cazul altor reviste de cultură), de compromisuri din ce în ce mai dificile, dar şi de ruptură efectivă cu însăşi obiectul său. Legătura cu scena internaţională era întreruptă, iar marile operaţii de distrugere a oraşelor şi satelor, de dispariţie a monumentelor şi de ridicare a apocalipticului Centru Civic nu puteau fi pomenite.
După decembrie 1989 a dispărut cenzura, dar şi subvenţionarea completă şi regulată, precum şi monopolul publicisticii de arhitectură. În aceste condiţii, revista, la a cărei realizare au participat permanent o mare parte dintre cei mai valoroşi critici şi teoreticieni de arhitectură, a avut multă vreme apariţii sporadice. Începând cu anul 2000, putem vorbi despre o apariţie regulată, de 6 numere pe an.
Politica editorială a revistei se revendică de la o modernitate critică, vizând atât „tradiţia modernă”, în accepţiunea sa cea mai largă, cât şi tendinţele actuale în arhitectură, urbanism şi design. Accentul cade pe analiza materialităţii lucrurilor, dincolo de simpla redare a unor imagini, precum şi pe deschiderea către opere şi discursuri din afara graniţelor stricte ale profesiei. Astfel, în numărul 3-4 / 2001, Muzeul Ţăranului Român a fost probabil pentru prima oară abordat ca o lucrare de arhitectură de sine stătătoare. În cadrul revistei, integritatea şi simplitatea Muzeului îşi găseşte corespondenţe în articole despre artă minimală „clasică” şi despre amenajări interioare şi obiecte de design minimaliste. Numărul mai conţine între altele şi un dosar despre locuire, inclusiv ipostazele extreme ale acesteia - ghetto-ul, oraşul privat, casa de lux.
Numărul 5 este dedicat unei ipostaze esenţiale a urbanităţii: ieşitul în oraş, în cadrul unui dosar despre cafenele şi restaurante. Mai apar un sediu de bancă diferit de clişeul marmură şi sticlă fumurie, începutul unui material despre Dracula Land, un proiect românesc căştigător al unui concurs internaţional, şi o analiză a vilelor de tranziţie. Numărul 1 / 2002 va fi dedicat Americii (privită de arhitecţi şi istorici) şi va conţine zgârie-nori (mai vechi şi mai noi), oraşe şi suburbii, hoteluri, mall-uri şi multe altele.