[Nettime-ro] multumiri

["Dan LUNGU" <dlungu@uaic.ro>]

 Multumesc Magdei Carneci, lui Dan Perjovschi si lui Matei Bejenaru 
pentru solidaritatea exprimata fata de scriitorii protestatari de la 
Iasi.
 dan lungu
> 












> 
> MULTA ATENTIE LA CAZUL IESEAN! 
> 
> 
> 
> Sincer să fiu, evoluţia polemicii declanşată cu ocazia Declaraţiei 
> celor 32 (la care, pe parcurs, s-au mai adăugat şi alte semnături) 
îmi 
> lasă, ca şi altora, un gust amar. Avalanşa amănuntelor 
nesemnificative, 
> practica sofismelor (excelent evidenţiată de O. Nimigean), 
> dezinformarea sitematică, intervenţiile viscerale, atribuirea 
falselor 
> intenţii ş.a.m.d. nu fac decît să creeze un context cacofonic, în 
care 
> vocea reală a protestatarilor abia se mai aude. Mereu sînt nevoiţi să 
> explice că nu au spus ceea ce se pretinde că au spus, că revendică 
> altceva şi nu decapitarea lui Cassian Maria Spiridon, că fondul 
> chestiunii este altul, că nu–i interesează şi nu reprezintă o 
motivaţie 
> personală faptul că soţia lui Nichita Danilov a fost sau nu a fost 
> angajată la “Convorbiri literare”, că… încît, pînă la urmă, se simt 
> măcinaţi de un război care nu mai este al lor. Şuvoiul tulbure al 
> discursurilor delirante aşază un strat gros de mîl peste veritabilele 
> implicaţii ale Declaraţiei. Lehamitea “oamenilor de bun simţ” este, 
se 
> pare, arma secretă a mediocrităţii. Singura certitudine care rămîne 
în 
> acest context este că Declaraţia a pus degetul pe o rană adîncă, o 
rană 
> care nu este doar a vieţii literare ieşene. Riscul este ca Declaraţia 
> să rămînă doar un semnal de alarmă, într-o cultură a semnalelor de 
> alarmă. De aceea consider că  polemica trebuie să revină la 
> coordonatele sale esenţiale şi că protestatarii, ca şi observatorii 
> vieţii culturale, trebuie să urmărească cu atenţie soluţiile 
> administrative ale conducerii Uniunii Scriitorilor în cazul Iaşiului, 
> căci ele dau seamă despre dorinţa şi capacitatea de reformare a US, 
de 
> schimbare  mentalităţii centraliste, de atenuare a corupţiei literare 
> şi de reaşezare a valorilor.
> 	Una din implicaţiile protestului ieşean, ce mi-a fost semnalată 
> de un prieten într-un mesaj prin e-mail, este resuscitarea discuţiei –
 
> aplicată, cu exemple – asupra corupţiei în literatură. Dacă în 
general 
> presa vorbeşte despre corupţia funcţionarilor publici sau a oamenilor 
> politici, insistînd prea puţin asupra corupţiei în cultură – fie 
pentru 
> că domeniul e lipsit de interes pentru un procent însemnat al 
> populaţiei, fie pentru că cei implicaţi în cultură au relaţii strînse 
> cu cei din presă – momentul ieşean dă prilejul unei analize concrete, 
> ieşind din zona corupţiei fără corupţi, după expresia dlui Nicolae 
> Manolescu.
> 	Încercînd să anticipeze soluţiile pe care conducerea Uniunii le 
> va propune protestatarilor, acelaşi prieten este de părere că ele 
> depind de modul în care dl Eugen Uricaru, preşedintele US, va tranşa 
> propriile dileme, iscate cu acest prilej. Interesant este că acest 
> prieten vede rezolvarea problemelor Uniunii în tranşarea problemelor 
> interioare ale preşedintelui ei, trădând perceptia unei instituţii 
> personalizate şi centralizate. Potrivit raţionamentului său, este 
> evident că în grupul protestatarilor există cîteva nume de care nu se 
> poate face abstracţie – Mihai Ursachi, Alexandru Călinescu, Emil 
> Brumaru, Nichita Danilov, Mariana Codruţ etc. Sînt poeţi şi scriitori 
> importanţi, nu doar de nivel local sau fără operă, cum încearcă să 
> acrediteze partea adversă. Pe de altă parte, în celălalt grup se află 
> mai ales persoane care l-au susţinut pe dl Eugen Uricaru la recentele 
> alegeri pentru conducerea Uniunii. Este cunoscut faptul că, în primul 
> tur de scrutin, diferenţa dintre primii doi candidaţi a fost foarte 
> mică şi că lucrurile ar fi stat cu totul altfel dacă ieşenii ar fi 
> votat  cu dl Nicolae Manolescu. La alegeri, din păcate, nu calitatea 
> personală a celui care dă votul contează, ci cantitatea de voturi 
> obţinută. Dilema constă în faptul că dacă dl Uricaru ar da cîştig de 
> cauză celor ce l-au sprijinit în alegeri, nu ar face decît să 
confirme 
> acuzaţiile şi contestările rostite la tribuna recentei Conferinţe a 
US 
> (aranjamente de culise, interese oculte, promovarea non-valorilor 
etc. –
>  pe scurt: încurajarea corupţiei), dacă însă ar recunoaşte starea de 
> lucruri descrisă de protestatari, clientela sa ieşeană n-ar fi tocmai 
> bucuroasă şi la viitoarele alegeri nu i-ar mai da votul. Poate chiar 
ar 
> da publicităţii şi oarece dezvăluiri senzaţionale despre modul cum s-
au 
> făcut alegerile la Iaşi şi cum de s-a întîmplat ca, atît la 
conducerea 
> filialei, cît şi în Consiliul Uniunii, să fie aleşi aceiaşi foşti 
> susţinători fanatici ai lui Laurenţiu Ulici, deveniţi susţinători 
> loiali ai d-lui Eugen Uricaru. In acelaşi timp, înfiinţarea unei noi 
> filiale şi a unei noi reviste nu-s lucrurile cele mai dorite de către 
> actualul preşedinte al U.S., căci prima consecinţă ar fi reducerea 
> reprezentării actualei filiale în Consiliul Uniunii şi aducerea în 
> acelaşi Consiliu a unor oameni noi, care nu prezintă suficiente 
> garanţii. Asta ar însemna înlocuirea unor scriitori slabi, dar 
loiali, 
> cu nişte scriitori mai valoroşi, dar imprevizibili. Însă cum 
hotărârile 
> din Consiliu se iau cu voturi la limită, persoanele imprevizibile 
sunt 
> cu certitudine inoportune.
> 	Deşi cazul ieşean reprezintă un test important pentru dorinţa 
> şi capacitatea de reformă a U.S., luările de poziţie de până acum ale 
> conducerii Uniunii sunt timorate şi confuze, dând dovadă de o 
> rigiditate care nu poate decât să împingă protestatarii către decizia 
> demisiei, acolo unde e cazul. Lipsa de flexibilitate şi de înţelegere 
a 
> situaţiei este de natură să transforme disidenţii filialei în 
> disidenţii uniunii. Partea tristă este că, se pare, conducerea 
uniunii 
> e prea puţin dispusa la reformă şi că preferă chiar demisia 
> turbulenţilor, aşa cum statul totalitar prefera să dea paşaport 
> disidenţilor pentru a nu le tulbura apele în interior. Incapacitatea 
de 
> gestionare a conflictelor interioare instituţiei, adică de reforma 
> reală, reformă însoţită adesea de sentimentul frustrant al pierderii 
> puterii discreţionare, creează relativă panică, mai ales cînd în joc 
se 
> află numele unor scriitori importanţi, care legitimează instituţia. 
> Dacă hotărârile conducerii uniunii prin inflexibilitatea lor vor 
> conduce protestatarii către soluţia radicală, riscul este ca în timp 
să 
> ne trezim în faţa unei instituţii delegitimate, plină de mediocri 
> plimbăreţi prin străinătate, cu aere de mari scriitori. Precum şi în 
> faţa unor reviste numite literare, groase, pe hârtie de cea mai bună 
> calitate, însă ilizibile. Situaţia seamănă izbitor de bine cu cea 
> totalitară, numai că atunci în locul valorii estetice erau apreciate 
> obedienţa şi mesajul politic, iar acum în locul valorii estetice sunt 
> încurajate peste măsură obedienţa şi eficienţa managerială. 
Scriitorul 
> de talent rămâne tot un perdant, marginalizat fiindcă nu-i politruc 
sau 
> contabil. Fără o reformă reală a Uniunii, vom fi condamnaţi să 
reiterăm 
> metehnele sistemului totalitar, uneori chiar sub o formă mai 
agresivă. 
> Multă atenţie la cazul ieşean! Argumentul principal al partidei 
> clientelare este că actuala structură a asigurat un bun management, o 
> bună finanţare a activităţilor filialei şi a revistei “Convorbiri 
> literare”. E adevărat, sunt voci care pun serios sub semnul îndoielii 
> capacităţile manageriale ale lui Cassian Maria Spiridon, fie şi 
pentru 
> simplul fapt că editura "Timpul", proprietatea sa, e departe de un 
alt 
> exemplu ieşean, editura Polirom, unde spiritul managerial al lui 
Silviu 
> Lupescu a făcut minuni. De ce de managementul "Convorbirilor 
literare" 
> să nu se ocupe un Silviu Lupescu, care nu are aere de scriitor 
> neânţeles, care , prin faptul că nu e scriitor, nu e tentat să 
amestece 
> interesele particulare, gloria personală, cu interesele revistei? 
> Argumentul partidei protestatare, cel puţin la fel de valabil, este 
că 
> revista “Convorbiri literare” e una din cele mai slabe reviste din 
> ţară, frizînd adesea penibilul. De unde rezultă o altă dilemă. Cum e 
> mai bine (sau , cum e mai rău?), să ai un management care asigură o 
> bună finanţare, dar scoate o revistă de veleitari, sau să optezi 
pentru 
> o revistă performantă, cu semnături prestigioase, dar lipsită de 
> mijloace financiare? Fireşte, soluţia dezirabilă este să ai un bun 
> manager, care sa asigure stabilitate economică, şi un bun redactor-
şef, 
> care să asigure standardul estetic. A aprecia un redactor-şef pentru 
> presupuse performanţe manageriale este la fel de absurd ca şi a 
angaja 
> un contabil pentru că e un poet valoros. O revistă axată doar pe 
> stabilitatea economică e la fel inutilă ca şi un bilanţ contabil plin 
> de nuri poetici. Si la fel de periculoasă. 
> 	Este un fapt de bun simţ că orice decizie trebuie luată în 
> folosul calităţii estetice. Talentul dlui Cassian Maria Spiridon şi 
al 
> comilitonilor săi de a face bani e admirabil, dar nu foloseşte la 
> nimic, cîtă vreme aceşti bani se cheltuiesc pentru a edita o revistă 
de 
> proastă calitate, pentru a plăti salariile unor redactori diletanţi, 
> pentru a încuraja veleitarismul şi impostura, pentru a corupe viaţa 
> literară. Raţiunea de a fi a unei reviste culturale nu e de a face 
cît 
> mai mulţi bani, ci de a face cît mai multă cultură de calitate.
> 	Dl Eugen Uricaru va trebui să rişte, ca preşedinte al Uniunii 
> Scriitorilor, pentru a cîştiga ca scriitor şi om de cultură. Riscul 
> constă în a lăsa deoparte interesele circumstanţiale şi a opta pentru 
> principii. Pentru a ţi-l asuma, e nevoie de mult curaj. Prietenul meu 
> crede în curajul dlui Eugen Uricaru şi în dorinţa sa reală de a 
reforma 
> Uniunea Scriitorilor. Iată că ocazia primului pas al reformei a sosit.
> 	Atît prietenul meu, cît şi alţii ca el aşteaptă cu interes şi 
> emoţie deciziile domniei sale. Să sperăm că nu-i va dezamăgi.
> 
> -- 
> NeoMail - Webmail that doesn't suck... as much.
> http://neomail.sourceforge.net
> 
> 
> _______________________________________________
> Nettime-ro mailing list
> Nettime-ro@nettime.org
> http://extra.waag.org/mailman/listinfo/nettime-ro
> -->
> arhiva: http://extra.waag.org/pipermail/nettime-ro
> 
> 

-- 
NeoMail - Webmail that doesn't suck... as much.
http://neomail.sourceforge.net


_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://extra.waag.org/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://extra.waag.org/pipermail/nettime-ro